De la lăutari la dirijori: Ambasadorii muzicii moldovenești, frații Goia din Sîngerei

Frații Goia din Sîngerei nu sunt doar un nume, ci un simbol al excelenței muzicale și al perseverenței în peisajul cultural al Republicii Moldova. Provenind dintr-o familie de etnie romă, cu o adâncă tradiție muzicală, Pavel, Dumitru și Vasile Goia au depășit bariere și au atins culmi remarcabile în arta dirijorală, începînd cu anii 1960, lăsând o moștenire culturală durabilă.

Saga muzicală a familiei Goia începe cu Andrei Goia, bunicul fraților, un talentat muzician care a activat în orchestra regală de la Moscova. Această legătură timpurie cu un mediu muzical de elită a pregătit terenul pentru generațiile următoare. Fiul său, Simion Goia, tatăl lui Pavel, Dumitru și Vasile, a fost un lăutar respectat în centrul și nordul Moldovei, cunoscut pentru virtuozitatea sa la trompetă, instrument pe care l-a cântat și în orchestra regală de la București.

Această atmosferă familială impregnată de sunete și ritmuri a fost esențială în formarea sensibilității muzicale a fraților Goia: Pavel a dirijat preponderent muzica de estradă, Dumitru și-a valorificat talentul în domeniul muzicii simfonice, iar Vasile Goia s-a dedicat promovării muzicii populare moldovenești.

Pavel Goia (1940-2015) a fost primul dintre frați care a urcat pe scena dirijorală, devenind o figură emblematică a culturii muzicale moldovenești. Născut în satul Sângereii Vechi (azi or. Sîngerei), a absolvit Școala de muzică din Chișinău (1959) și Conservatorul „A. Nejdanova” din Odesa (1964, fagot). După studii aprofundate de fagot, talentul său l-a propulsat rapid în lumea dirijatului. a început ca dirijor la Radioteleviziunea Moldovei. Activitatea sa ca dirijor al Orchestrei simfonice și de estradă a Radioteleviziunii din Chișinău ( în perioada 1960-1980) a fost decisivă în modelarea gustului muzical al publicului larg. Sub bagheta sa, orchestra a interpretat un repertoriu vast, de la muzică clasică la creații contemporane și de estradă, aducând muzica mai aproape de oameni. Pavel Goia a contribuit și la Teatrul din Bălți, începînd cu anul 1970, când a fondat și condus orchestra Teatrului Dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălți. Această inițiativă a ridicat semnificativ nivelul spectacolelor muzicale și a îmbogățit viața culturală a orașului, oferind oportunități pentru muzicienii locali.

Viziunea sa pedagogică l-a determinat să înființeze Big Band Jazz Orchestra la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (perioada anilor 1980-2015). Această inițiativă a introdus studenții în lumea fascinantă a jazzului și a format o nouă generație de muzicieni capabili să exploreze diverse genuri muzicale.

Pavel Goia a condus și Orchestra Prezidențială a Republicii Moldova între anii 1990-2000.

Titlul de Maestru în Artă ( anul 1997) a încununat o carieră dedicată excelenței muzicale și contribuției semnificative la cultura națională. Pavel Goia a fost un dirijor rafinat, cunoscut pentru interpretările sale pline de sensibilitate și pentru capacitatea de a inspira muzicienii.

Educația primită de Dumitru Goia (n. 1942) de la tatăl său, axată pe valori umane și muzică, i-a modelat principiul fundamental de viață: „Muzica reprezintă esența credinței mele”. Și-a aprofundat studiile muzicale la Școala de Muzică „Șt. Neaga” din Chișinău (1962-1966), specializându-se în fagot sub îndrumarea profesorului Victor Mătură. Ulterior, și-a continuat formarea academică la Conservatorul „N. A. Rimski-Korsakov” din Leningrad (1966-1973), unde a studiat muzicologia și arta dirijării simfonice și de operă.

Între 1972 și 1979, a activat ca dirijor la Teatrul de Operă și Balet din Chișinău, paralel cu activitatea sa pedagogică la Institutul de Arte „G. Muzicescu”. În perioada 1978-1979, și-a perfecționat măiestria dirijorală la Academia de Muzică din Viena sub îndrumarea profesorului Karl Österreicher.

După revenirea în țară, a ocupat funcția de prim dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chișinău (1979-1991). Ulterior, a fost invitat ca profesor la Conservatorul „Mimar Sinan” din Istanbul, Turcia (1989-1991), unde a predat dirijat orchestră, citire de partituri, orchestrație și analiza stilurilor orchestrale.

Din 1993, este conferențiar la Universitatea Națională de Muzică din București, conducând în același timp orchestra simfonică a instituției.

Dumitru Goia a susținut numeroase turnee artistice internaționale, fiind apreciat de public. A dirijat o gamă largă de opere și lucrări simfonice clasice și romantice, printre care „Evgheni Oneghin” și „Lacul lebedelor” de Ceaikovski, „Aida” și „Traviata” de Verdi, „Liliacul” de Strauss, „Dragonul” de Lazarev, „Glira” de Neaga și „Spartacus” de Haciaturian.

Recunoașterea meritelor sale în arta dirijorală a venit prin acordarea titlului de Artist Emerit al Republicii Moldova în 1983 și a celui de Artist al Poporului din Republica Moldova în 1988.

Vasile Goia (născut în 1947) este o figură centrală în peisajul muzicii populare din Republica Moldova, fiind recunoscut ca Artist al Poporului pentru contribuțiile sale excepționale. A studiat la Şcoala de muzică „E. Coca”, la Şcoala de muzică „Ştefan Neaga” (1961-1965), cu profesorul Loghin Ţurcanu (armonia). Şi-a continuat studiile la Institutul Muzical-Pedagogic „Gnesin” din Moscova (1966-1971), cu profesorii Cernov, Alekseev (polifonia şi armonia), Leo Ghinsburg şi Dmitri Kitaenko (dirijare).

Activitatea sa îndelungată ca prim-dirijor al renumitului Ansamblu de dansuri populare „Joc” (în anii 1971-1973, 1978-1980, 2016-2022) a fost esențială în definirea identității sonore a acestui colectiv emblematic. Sub conducerea sa, orchestra „Joc” a atins un nivel artistic remarcabil, contribuind la promovarea folclorului moldovenesc pe scene naționale și internaționale.

Ulterior, Vasile Goia și-a continuat activitatea muzicală ca director muzical al Teatrului „Luceafărul” în două perioade distincte (1975-1978 și 1980-1986). În aceeași perioadă (1980-1986), a ocupat funcția de director al Orchestrei de muzică populară „Miorița” din cadrul Casei orășenești de cultură din Chișinău. Spiritul său inovator și pasiunea pentru muzica populară l-au determinat să fondeze și să dirijeze Orchestra de muzică populară „Doina Moldovei” a Centrului tineretului din Chișinău, activând în această calitate între anii 1987 și 1993. Această orchestră a devenit un etalon în interpretarea folclorului autentic, promovând tineri talente și păstrând vii tradițiile muzicale ale țării.

Vasile Goia a realizat orchestrații pentru numeroase piese folclorice, printre care se numără „Sîrba-n trei ciocane” și „Sîrba lui Heraru”, destinate orchestrei, precum și „Doina badei” și „Ruseasca”, create special pentru taragot. De asemenea, a compus o suită de melodii populare pentru țambal și a creat muzică originală pentru diverse producții teatrale și cinematografice.

Realizările fraților Goia depășesc simpla performanță muzicală. Ei au fost:

• Pionieri și inovatori: Pavel Goia a deschis noi direcții în educația muzicală și a explorat genuri muzicale diverse. Vasile Goia a fost un motor al revitalizării și promovării muzicii populare.
• Formatori de talente: Prin activitatea lor pedagogică și prin crearea de ansambluri muzicale, au format generații de muzicieni talentați care duc mai departe moștenirea lor.
• Ambasadori culturali: Prin participarea la festivaluri și turnee internaționale, au contribuit la promovarea culturii muzicale moldovenești peste hotare.
• Exemple de perseverență: Originea lor romă, într-o societate care uneori se confruntă cu prejudecăți, face ca succesul lor să fie și mai remarcabil, reprezentând un simbol al depășirii barierelor prin talent și muncă asiduă.

Moștenirea fraților Goia este una de excelență artistică, de pasiune pentru muzică și de angajament față de cultura Republicii Moldova. Ei rămân figuri legendare ale scenei muzicale naționale, iar contribuțiile lor continuă să inspire și să influențeze generațiile viitoare de muzicieni. Povestea lor este un testament al puterii muzicii de a transcende granițele și de a îmbogăți spiritul uman, indiferent de origine.

Maia Bălan