Îmblânzind lemnul: Centrul de Meșteșuguri Tradiționale ghidat de Dumitru Muruzuc
Cei care știu să asculte, aud la Răuțel, în fiecare mișcare a daltei, în fiecare suspin eliberator al lemnului și al pietrei, o poveste scrisă doar românește, altfel nu o poți înțelege. Este povestea tradiției, o imagine a autenticului, care pătrunde fiecare lucrare meșterită de Dumitru Muruzuc sau de discipolii săi.
Odată în vizită pe aici înseamnă îndrăgostit iremediabil de arta populară, care în această locație se simte, se trăiește, nu se povestește, nu se înscenează doar în zile de sărbători culturale oficiale.
„După poartă, și ogradă!” – se umple de actualitate la porțile din lemn ale Centrului de Meșteșuguri Tradiționale din Răuțel. Aici, expresia populară românească trăiește în fiecare detaliu, de la stâlpii porții și gardul, poarta propriu-zisă, semnate de penelul meșterilor lemnari din localitate, la pragul cioplit în lemn și fiecare obiect de artizanat, care vă poartă gândul la bogăția datinei străbune.


La Centrul de Meșteșuguri Tradiționale Răuțel, lemnul și piatra prind forme noi sub mâinile copiilor care învață să cioplească, să creeze ornamente și să transforme materialele simple în obiecte de artă și de folos gospodăresc. În spatele acestei activități, se află meșterul popular Dumitru Muruzuc, care, de zeci de ani, transmite tinerei generații tainele cioplitului și respectul pentru meșteșugurile moștenite de la înaintași.
Aidoma copiilor, care mișună prin atelierele centrului, Dumitru Muruzuc, meșter popular, își trage obârșia din familie de lemnari. Cioplitul în lemn l-a deprins de la tatăl său, iar odată cu meșteșugul i-a intrat în vene și dragostea pentru lemn, cu care se declară adesea un tot întreg. „Cuțitul trebuie să devină un întreg cu mâna meșterului, nici nu trebuie simțit ca o unealtă distinctă.”, explică Dumitru Muruzuc.

Alfabetul cioplitorului, pe care îl transmite cu sfințenie mai departe, îl completează cu „lecturi” serioase, căci depășește spațiul unui mic atelier, în care ploștile de lemn se întrec în frumusețe cu lingurile, străchinile, cofițe, dar a meșterit porți, garduri de lemn și chiar fântâni, satul natal purtând amprenta daltei sale iscusite.
După cum primele sale încercări de a da formă lemnului, apărute încă de la o vârstă fragedă, au fost susținute de părinți înțelepți, asemenea susține și meșterul Muruzuc copiii și tinerii, care frecventează atelierele de artizanat din cadrul centrului. Astăzi, după peste patru decenii de practicare a meseriei, meșterul realizează împreună cu ei obiecte de uz casnic, elemente decorative, lucrări sculptate și piese inspirate din simbolistica tradițională.
De-a lungul timpului, cioplitorul în lemn a cules ornamente de pe stâlpi vechi, porți, prosoape tradiționale, poveștile copilăriei de odinioară și din experiențele trăite de oamenii din spațiul rural.
Neclintit încrezut și încrezător în autentic, de-a lungul timpului, a cules ornamente de pe stâlpi vechi, porți, prosoape tradiționale, poveștile copilăriei, precum și din experiențele trăite de oamenii din spațiul rural.
Un subiect pe cât de drag, pe atât de dureros pentru Dumitru Muruzuc, care deplânge dispariția mai multor meșteșuguri și confundarea tradiționalului cu împrumuturile recente prea străine, pe care le vede drept un kitsch periculos pentru domeniul tratat cu sfințenie.
După cum mărturisește, pentru dumnealui, lemnul nu este doar un material de prelucrat, ci o parte a identității culturale care trebuie cunoscută și păstrată. De aceea, în lucrările sale acordă atenție ornamentelor populare, precum soarele, pomul vieții, rombul, brâul și drumul șerpuit. Fiecare motiv are o semnificație, iar transmiterea lui către ucenici presupune nu doar învățarea tehnicii, ci și înțelegerea simbolurilor pe care le-au folosit generațiile anterioare. „În ornamentica tradițională, aceste motive sunt asociate, în general, cu următoarele semnificații: soarele – viață, lumină, energie și belșug; pomul vieții – ciclul vieții, regenerarea și legătura dintre lumea pământească și cea spirituală; rombul – fertilitatea, rodirea pământului și, în anumite reprezentări, simbol solar. Brâul, ca motiv ornamental de tip bandă sau funie, poate sugera continuitatea și protecția, iar drumul șerpuit este asociat cu ideea de cale, de parcurs al vieții.”
Cioplitul cere răbdare, precizie și îndemânare. Ucenicii învață să folosească instrumentele specifice, dalta și ciocanul, să urmărească desenul ornamentului și să lucreze treptat suprafața lemnului.

„Decorarea obiectelor din lemn se realizează prin două tehnici de bază, crestarea și ștemuirea, deprinse încă de la început de orice ucenic. Crestarea presupune tăierea superficială a lemnului, urmând conturul ornamentului desenat în prealabil cu creionul. Unul dintre motivele folosite este „drumul șerpuit”, executat cu ajutorul unei dălți, unealtă cu lamă tăioasă și mâner. Ștemuirea, la rândul ei, constă în lovirea controlată a lemnului cu un cui și un ciocan din lemn, pentru a obține o suprafață cu aspect granulos, asemenea unei ciupituri fine în masa lemnoasă.”, explică meșterul.

Unele obiecte sunt simple, altele presupun mai multe etape de lucru, însă fiecare reușită este un motiv de bucurie. Copiii creează linguri, flori sculptate, furci de tors, obiecte decorative și alte lucrări pe care le dăruiesc celor dragi. O lingură pentru ceaun, destinată bunicii care pregătește magiunul, sau un obiect lucrat pentru mama devin astfel mai mult decât simple cadouri: sunt primele creații prin care copiii învață să aprecieze munca și să ducă mai departe un meșteșug.
Una dintre cele mai reprezentative lucrări ale meșterilor din centru sunt buciumele, instrument de suflat cu rezonanță aparte, a cărui confecționare cere îndemânare și precizie. Astfel, lemnul nu capătă formă doar în obiecte de uz gospodăresc sau decorative, ci și în instrumente care păstrează sonoritatea și tradiția populară, cărora le și dau glas, cu diverse ocazii.

Pe lângă lemn, în activitatea de creație a tinerilor din Răuțel și-a găsit locul și piatra, preferată fiind cea de Cosăuți. Cioplitul în piatră presupune o altă tehnică și o altă relație cu materialul: lovitura de ciocan trebuie dozată cu precizie, iar fiecare intervenție cere atenție pentru a obține forma dorită. Oricât de îndărătnică ar fi piatra, meșterul și-a învățat băieții și fetele să o strunească cum le place. Printre lucrările realizate se numără rozetele decorative, motivele solare și elementele ornamentale, iar în mijlocul curții din ograda centrului, masa din piatră solidifică tradiția și meșteșugul. Astfel, tinerii descoperă că și piatra, aparent rigidă, poate deveni suport pentru expresie artistică. Participarea discipolilor la competiții de sculptură în piatră, inclusiv la Olimpiada de meșteșuguri de la Sibiu, demonstrează că acest domeniu începe să fie însușit și de noua generație.


Centrul de Meșteșuguri Tradiționale din Răuțel și-a început activitatea în ianuarie 2018, după deciziile Consiliului sătesc din 2017, iar inaugurarea oficială a avut loc la 29 aprilie 2018. De la cei 30 de copii înscriși inițial, instituția a ajuns să fie frecventată de aproape 100 de copii și tineri, fete și băieți, care vin regulat la cercurile de creație. Oferta cuprinde șase ateliere: cioplitul și crestarea în lemn, pirogravura, împletitul în fibre vegetale, broderia, croșetatul și ceramica, aceasta din urmă fiind introdusă în anul 2023.
Alături de Dumitru Muruzuc, la formarea tinerilor contribuie soția sa, Veronica Muruzuc, care îi îndrumă în broderia tradițională, croșetat și împletitul în fibre vegetale. În ateliere, firele, fibrele și pânza capătă forme și culori prin răbdarea și îndemânarea copiilor. Se lucrează cămăși tradiționale, prosoape ornamentale, dantele, pălării și alte obiecte inspirate din patrimoniul popular. Atelierul de ceramică le oferă, la rândul său, posibilitatea de a descoperi lucrul cu lutul, de la modelarea acestuia până la obținerea obiectelor finite. Diversitatea activităților le permite copiilor să-și descopere înclinațiile și să încerce mai multe forme de creație.


Rezultatele nu întârzie să apară. Discipolii Centrului participă la concursuri și olimpiade de meșteșuguri artistice tradiționale, atât în Republica Moldova, cât mai ales în România, unde au obținut în repetate rânduri locuri premiante, inclusiv locuri I și II și premii speciale. Participările la Olimpiada „Meșteșuguri artistice tradiționale”, organizată de Muzeul ASTRA din Sibiu, precum și la alte manifestări de profil le oferă ocazia să-și prezinte lucrările, să cunoască alți tineri pasionați de meșteșuguri și să învețe din experiența meșterilor consacrați. Unele creații ajung și peste hotare, iar pentru copii fiecare distincție reprezintă o confirmare a muncii depuse.


Activitatea Centrului nu se limitează însă la cercurile desfășurate pe parcursul anului. Vara, aici este organizată tabăra de creație „Balada Meșterului”, ajunsă la cea de-a VIII-a ediție. Timp de zece zile, meșterii și tinerii discipoli participă la ateliere de creație, lucrează împreună și își împărtășesc experiența. Cioplitul în lemn și piatră, broderia, împletitul în fibre vegetale și celelalte îndeletniciri sunt abordate prin exercițiu practic și mentorat între generații. Zilele de muncă bucură mereu cu rezultate: obiecte finisate, ornamente, lucrări colective și satisfacția de a vedea cum materialele prind formă în mâinile ucenicilor. Tabăra este organizată prin Programul național „Acces la cultură”, finanțat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova.
Trebuie să recunoaștem contribuția administrației publice locale la promovarea patrimoniului. Cu gândul la tânăra generație, primăria Răuțel asigură nu doar funcționarea centrului, dar și funcționalitatea atelierelor, prin livrarea de materie primă, distribuită copiilor pentru proces de creație.
Centrul contribuie și la apropierea comunității de propriile tradiții prin organizarea unor activități culturale și sărbători populare. Printre acestea se numără Noaptea Sânzienelor, prilej de împletire a cununilor din flori, de cântec, dans și evocare a obiceiurilor legate de această sărbătoare. Tinerii care frecventează cercurile nu sunt doar participanți la activitățile meșteșugărești, ci devin parte a manifestărilor prin care valorile locale sunt readuse în atenția comunității.
Activitatea și contribuția lui Dumitru Muruzuc la păstrarea patrimoniului cultural au fost recunoscute și la nivel național. La 16 octombrie 2026, în cadrul celei de-a V-a ediții a Forumului Patrimoniului Cultural Imaterial, organizat de Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală, meșterului i-a fost acordat titlul onorific „Purtător de Tezaur Uman Viu”. Distincția a fost înmânată în cadrul evenimentului dedicat valorilor tradiționale și oamenilor care păstrează și transmit moștenirea culturală, desfășurat în preajma Zilei Internaționale a Patrimoniului Cultural Imaterial, marcată la 17 octombrie. Recunoașterea confirmă valoarea activității sale de creator cultural și de formator al noilor generații.

La înmânarea premiului, meșterul Dumitru Muruzuc, ușor distins printre alți meșteri, s-a prezentat cum vine la toate evenimentele culturale: purtând cu demnitate elementele portului popular bărbătesc: cămașă albă, împodobită cu broderii geometrice colorate la guler, piept, mâneci și poale, brâu de haiduc, lucrat în piele cu elemente tradiționale, și o hlamidă neagră, purtată peste cămașă, pantalonii albi și cizmele negre completează ținuta. Or, Omul trăiește tradiția, nu o simulează.
Pentru Dumitru Muruzuc, adevărata continuitate a unui meșteșug se măsoară însă și prin numărul celor care îl deprind și îl duc mai departe. La Răuțel, acest lucru se vede în fiecare atelier, în fiecare obiect lucrat de copii și în dorința lor de a reveni pentru a învăța o tehnică nouă. Lemnul, piatra, lutul, firele și fibrele vegetale devin instrumente prin care trecutul se întâlnește cu prezentul.
Iar când un copil își încheie prima lucrare și o oferă mamei sau bunicii, tradiția își găsește încă o dată rostul: nu doar în obiectul creat, ci și în legătura dintre generații pe care acesta o păstrează.
Autoare: Mariana Ionel



Publică comentariul