Legenda Moldovei cum o știm noi

Legenda Moldovei există în diverse forme, fiecare versiune încercând să explice originea numelui și a țării. Cea mai cunoscută este Legenda întemeierii Moldovei, sub Dragoș, istorisită în Letopisețul Țărîi Moldovei până la Aron Vodă, scris de Grigore Ureche. Potrivit legendei, Dragoș, primul voievod al Moldovei, a venit din Maramureș la vânătoare pe malurile râului Moldova, iar, impresionat de locuri, le-a populat cu români maramureșeni, marcând astfel începutul statului feudal moldovenesc.

Se spune, că  prin secolul XIII, Dragoș, principele Maramureșului, era un voievod priceput, dar și meșter vânător. Îi plăcea tare mult să vâneze zimbri, căprioare, mistreți și lupi.

Legenda spune, că umblând el cu ceata lui după vânat, trecuse munții Carpați de la răsărit. Aici, în calea vitejilor, apăruse pe neprins de veste un bour, zis și zimbru, cu coarne țepoase, cu grumazul gros, cu copite tari, cu păr lung și negru, cu ochi holbați, fioroși.

Întâi l-a simțit cățeaua lui Dragoș, numită Molda. Și-a alergat după el, lătrând ascuțit. Oricât de fioros era bourul, vânătorul tot l-a ochit cu săgeata și l-a înțepat cu sulița. Rănită, plină de sânge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalți. În cale, le apăruse un râu cu apele mari. Molda, gonind după zimbru, se repezi să-l urmărească și în râu. Dar apele fiind adânci, și valurile râului prea repezi, biata cățelandră Molda se înecă în toiul luptei.

Întru pomenirea acestei întâmplări, Dragoş s-a oprit în aceste ținuturi și fu cel dintâi care numi acest râu și meleag Moldova, luând ca stemă a noului său principat capul bourului.

Capul zimbrului a devenit un element din Stema de Stat a Republicii Moldova și se regăsește în centrul Drapelului Republicii Moldova, pe culoarea galben a tricolorului.

În folclorul moldovenesc, există câteva interpretări eroice și supranaturale despre întemeierea Moldovei, fiecare subliniind curajul, sacrificiul și destinul conducătorilor:

1. Dragoș Vodă și zimbrul: O variantă eroică îl prezintă pe Dragoș Vodă ca pe un erou mitic, înzestrat cu forțe supraomenești, care a urmărit zimbrul nu doar pentru vânătoare, ci pentru a îndeplini un destin profetic. Zimbrul este uneori considerat un simbol al spiritului sălbatic al țării, iar înfruntarea sa sugerează domesticirea și cucerirea naturii pentru întemeierea Moldovei.
2. Aspecte supranaturale și divine: Unele variante includ elemente mistice, cum ar fi prezența unor ființe divine care ghidează sau binecuvântează acțiunile lui Dragoș. Apariția unei lumini cerești sau a unor semne divine pe cer în momentul în care Dragoș decide să întemeieze noul ținut este un motiv frecvent întâlnit.
3. Zimbrul ca spirit protector: O altă interpretare povestește despre zimbru nu ca o pradă, ci ca un spirit protector al pădurilor, pe care Dragoș îl întâlnește și de la care primește o revelație. Această întâlnire este uneori descrisă ca o inițiere spirituală, în urma căreia voievodul devine alesul menit să conducă poporul pe aceste meleaguri.

Cronicile istorice spun, că Descălecatul Moldovei a fost precedat de conflictele dintre unguri și tătari, care, stabiliți în zona Moldovei din 1241, efectuau incursiuni peste Carpați. În primii ani de domnie ai regelui Ungariei, Ludovic I (1342–1382), tătarii au fost înfrânți de oștile conduse de voievodul Transilvaniei, Andrei Lackfi. În urma înfrângerii, tătarii s-au retras peste Nistru, spre nordul Mării Negre și Crimeea.

Pentru a preveni noi atacuri, regele Ludovic I l-a desemnat pe Dragoș drept marchiz al unui teritoriu tampon supus Coroanei Ungariei, denumit Moldova, cu reședința la Baia. Rolul acestui teritoriu era să apere trecătorile montane folosite de tătari pentru incursiuni.

Maia Bălan