Seceta de pe Nistru. Mituri și realități

Peștele se zbate în nămol, insula de la Naslavcea aproape că s-a unit cu malul, iar peisajele de pe Nistru seamănă mai mult cu o mlaștină uscată decât cu o arteră fluvială majoră. Ce ne-a adus toamna aceasta și care este, de fapt, cauza reală a secării Nistrului?

În spațiul public din Republica Moldova s-a extins rapid speculația că ucrainenii ar „bloca” sau „fura” apa Nistrului la Hidrocentrala de la Novodnistrovsk pentru a-și acoperi nevoile energetice create de război. Însă cifrele oficiale și datele hidrologice spun o poveste complet diferită: barajul ucrainean nu oprește apa, ci funcționează ca un rezervor de avarie care alimentează Nistrul pe timp de secetă extremă.

Departe de a fi un beneficiar al reținerii apei, Ucraina plătește un preț uriaș pentru seceta din Carpați. Cu un lac de acumulare golit cu peste 10 metri, gigantul hidroenergetic Ukrhydroenergo funcționează la o fracțiune din capacitate. Pentru Kiev, fiecare metru cub de apă deversat peste cota de afluență spre Moldova înseamnă megawați de energie pierduți dintr-un sistem deja slăbit. Criza de pe Nistru nu este un conflict între două maluri, ci o criză ecologică și energetică transfrontalieră care lovește în egală măsură ambele țări.

Mărturia imaginilor: un râu transformat în nămol

Cei care parcurg cursul Nistrului în aceste zile observă o imagine dezolantă.

• La Naslavcea, unde râul intră pe teritoriul Republicii Moldova, albia expune benzi late de nămol crăpat. Pietrele și insulițele de prundiș, altădată acoperite de valuri, sunt acum legate direct de mal.

Conform canalului Naslavcea Nord, în ziua de 29 septembrie nămolul răului Nistru deja se usucă, iar peștele ieșit la suprafața se descompune fără apă.

• În zona Soroca și Rezina, filmările aeriene arată cum apa abia mai șerpuiește printre bancurile de nisip. Peștele rămâne izolat în ochiuri mici de apă fără oxigen, iar vegetația acvatică putrezește pe porțiunile secate.
• În zona Otaci, imagini transmise de localnici arată un râu pe care îl poți traversa cu piciorul în anumite porțiuni, lăsând impresia unui dezastru provocat de om.

Dar pentru a înțelege de ce râul arată așa, este greșit să privim doar ploaia de la fereastra din Chișinău sau Bălți.

Paradoxul ploilor locale și nivelul de la Novodnistrovsk

Cu toate că în ultimele săptămâni în Republica Moldova au căzut precipitații, uneori chiar abundente, pământul ud de la noi nu poate umple Nistrul. Apa care ajunge în Moldova nu se formează în râulețele noastre locale, ci la sute de kilometri distanță, în Carpații ucraineni, în apropierea satului Vovche, în regiunea Lviv, la poalele masivului Verhovodnistrovskîi Beskîdî, în apropierea muntelui Rozluch. Este un izvor mic, aflat la aproximativ 818–900 de metri altitudine. Bazinul rîului Nistru este alimentat de peste 14.000 de cursuri de apă mici, iar partea carpatină are o rețea hidrografică foarte densă.

Așadar, atunci când vorbim despre „secarea Nistrului”, trebuie să privim întregul bazin hidrografic, nu doar locul unde vedem acum apa retrasă în Moldova.

Una dintre cele mai importante declarații vine de la Ukrhidroenergo. Instituția spune că Nistrul a intrat în 2026 într-o perioadă de „malovodă critică”.

În iulie, debitul râurilor din bazin a reprezentat doar 10–40% din normă, iar pe sectorul Nistrului de la izvor până la Zalișcikî – doar 8–19%.

Ukrhidroenergo identifică două cauze principale:

• viitura de primăvară a fost slabă;
• deficitul de precipitații persistă din aprilie.

În august, afluxul natural în lac a coborât până la 47 m³/s, cel mai mic nivel înregistrat de la punerea în funcțiune a lacului.

Pe 28 septembrie, Ministerul Mediului din Republica Moldova a comunicat cifre alarmante privind starea Complexului Hidroenergetic Nistrean:

Dacă scăderile de zeci de centimetri raportate zilnic reprezintă fluctuația pe termen scurt, deficitul de peste 10 metri din rezervorul de la Novodnistrovsk reflectă o secetă hidrologică cumulată pe parcursul întregului an 2026.

Anul 2026: Secetă istorică în Carpați

Conform datelor hidrologilor ucraineni, fenomenul de ape scăzute (маловоддя) în bazinul superior al Nistrului a început încă din luna mai 2026.

• În luna iulie, debitul râurilor din bazinul Carpaților reprezenta doar 10% – 40% din norma multianuală.
• La începutul lunii septembrie, afluența (cantitatea de apă care intra în lacul de acumulare) a scăzut la 26–27 m³/s — un minim absolut de la punerea în funcțiune a Complexului Hidroenergetic (anul 1985).
• În primele 20 de zile ale lunii septembrie, media intrărilor a fost de doar 23 m³/s.

Cum se deversează apa: Novodnistrovsk versus Dubăsari

Analiza matematică a volumelor de apă deversate spulberă mitul că Ucraina ține apa blocată în baraj.

1. Nodul Hidroenergetic Novodnistrovsk (Ucraina)

În prima parte a lunii septembrie:

• Afluentă (ce intra în lac): ~23 m³/s
• Defluent (ce se evacua spre Moldova): ~60 m³/s
• Volume totale (20 de zile): Au intrat 40,3 milioane m³ și au fost evacuate 103,7 milioane m³.

Concluzie cheie: Complexul de la Novodnistrovsk a evacuat de 2,6 ori mai multă apă decât a primit. Diferența de 63,4 milioane m³ a fost oferită direct din rezerva strategică a lacului de acumulare.

Fără existența acestui baraj și fără rezervele adunate anterior, Nistrul la intrarea în Moldova (Naslavcea) ar fi avut în septembrie un debit de doar 23 m³/s, ceea ce ar fi însemnat o catastrofă ecologică directă — un râu aproape complet secat.

2. Barajul de la Dubăsari (Republica Moldova / regiunea transnistreană)

În aval, lacul de acumulare Dubăsari menține un debit minim compensatoriu pentru asigurarea alimentării cu apă a Chișinăului, Tiraspolului și Tighinei.

• Debitul deversat din lacul Dubăsari se menține la limita sanitară critică de 110–120 m³/s (grație acumulărilor anterioare și afluenților interni precum Răutul, deși aceștia au un aport nesemnificativ în această perioadă).
• Lacul Dubăsari funcționează într-un regim strâns de tranzit: apa care intră din Nistrul de Mijloc este redirecționată direct spre Nistrul de Jos pentru a preveni pătrunderea apei sărate de la Marea Neagră și pentru a proteja prizele de apă potabilă.

Datele hidrologice pentru luna septembrie indică:

• Afluența la intrarea în țară (Naslavcea):
  • Debit mediu pe timp de secetă (septembrie 2026): Deversările din Lacul Novodnistrovsk au fost reduse treptat de la 100 m³/s (nivelul normal de vară) la 85 m³/s, ulterior la 60 m³/s în prima parte a lunii septembrie, ajungând spre 28–29 septembrie sub limita sanitară minimă garantată prin acordurile bilaterale.
  • Volumul de scurgere zilnic: În secțiunea Naslavcea, debitul a înregistrat valori sub 30% din norma multianuală a lunii septembrie, ceea ce clasifică situația drept secetă hidrologic-ecologică severă.
• Sectorul Nistrului de Mijloc (Soroca – Rezina):
  • Nivelul apei a scăzut cu 68 cm în primele 20 de zile ale lunii septembrie.
  • Adâncimea navigabilă pe porțiuni extinse a scăzut la sub 0,5–0,8 metri, blocând complet trecerile fluviale de tip bac (poduri plutitoare) de la Cosăuți și Soroca.
• Lacul de Acumulare și Barajul Dubăsari:
  • Afluența în lacul Dubăsari: ~60 m³/s.
  • Defluent (deversare spre Nistrul de Jos): Menținut forțat la limita critică de sanitație de 100 – 110 m³/s, pentru a asigura funcționarea prizelor de apă potabilă ale municipiului Chișinău (stația Vadul lui Vodă) și Tiraspol.
  • Efectul de tampon: Lacul Dubăsari consumă din rezervele proprii pentru a acoperi diferența dintre debitul redus venit din nord și necesarul minim din sud.

Republica Moldova a declarat stare de urgență hidrologică (Cod Roșu) începând cu 22 septembrie 2026, având un caracter preventiv din cauza deficitului hidrologic sever de pe râurile Nistru și Prut.

Datele Centrului Hidrometeorologic din Ucraina (Ukrhidromet)

Rapoartele privind Bazinul Superior al Nistrului (zona carpatică și de deal din vestul Ucrainei) explică de unde provine deficitul masiv:

• Debitele pe râurile din Carpați (sursa Nistrului):
  • Iulie 2026: Debitul râurilor din bazinul Carpaților s-a situat la doar 10% – 40% din norma multianuală.
  • Galici (posta hidrometrică de munte): La 27 septembrie 2026, debitul măsurat pe Nistrul superior la Galici a fost de doar 22 m³/s.
  • Zaleșcik (Zalishchyky): La 27-28 septembrie 2026, debitul râului în amonte de intrarea în lacul de acumulare a fost de 21 – 22 m³/s.
• Afluența laterală în Lacul de Acumulare Novodnistrovsk:
  • Afluența totală (septembrie 2026): În primele 20 de zile ale lunii, scurgerea medie care a intrat în lac a fost de 23 m³/s (față de o normă obișnuită de peste 100–150 m³/s).
  • Minim istoric: La începutul lunii septembrie s-a înregistrat o afluență de 26–27 m³/s, fiind cel mai scăzut nivel de intrare măsurat din 1985 (anul dării în exploatare a barajului).
• Bilantul de Apă al Lacului Novodnistrovsk (1–20 Septembrie 2026):

Sinteza comparativă a fluxurilor (Septembrie 2026)

Comparația matematică directă spulberă speculațiile: Dacă Ucraina ar fi oprit apa în acumulare, Nistrul ar fi primit la intrarea în Moldova doar cei 23 m³/s care curgeau natural din munți. Prin deversarea a 60 m³/s, hidrocentrala ucraineană a pompat din propriile rezerve strategice peste 63 de milioane de metri cubi de apă către Moldova în doar 20 de zile.

Cauza principală este lipsa precipitațiilor în zona de formare a râului (Munții Carpați), care a adus nivelul lacului de acumulare la o cotă critică, aproape de limita tehnică de exploatare.

Evoluția precipitațiilor din ianuarie până în septembrie 2026 în Bazinul Superior al Nistrului (zona carpatică și de deal din vestul Ucraina — principala zonă de reîmprospătare a râului) arată o prăbușire dramatică începând cu luna mai.

Analiza pe perioade climatrice

Perioada de iarnă-primăvară (Ianuarie – Aprilie 2026)

• În primele patru luni ale anului, precipitațiile s-au menținut la niveluri relativ stabile, oscilând între 85% și 91% din norma multianuală.
• Deși acumularea de zăpadă în Munții Carpați a fost sub media ultimilor zece ani, topirea timpurie din martie și aprilie a menținut un debit stabil în lacul Novodnistrovsk.

Punctul de cotitură (Mai 2026)

• În luna mai, cantitatea de precipitații a scăzut brusc la 48 mm (doar 56,5% din normă), semnalând începutul secetei meteorologice în bazinul montan.

Prăbușirea din vară și toamnă (Iunie – Septembrie 2026)

• Iulie și august — lunile care în mod normal furnizează cele mai mari cantități de apă în Carpați (norma de 115–120 mm/lună) — au înregistrat doar 32 mm, respectiv 24 mm.
• În septembrie, acumulările de precipitații au scăzut la un minim absolut de 18 mm (24% din normă).

Deficitul pluviometric acumulat pe parcursul celor 5 luni calde (mai–septembrie) depășește 310 mm de apă pe metru pătrat în zona de formare a râului. Această lipsă prelungită de ploi în Carpați explică de ce afluența naturală în Lacul de Acumulare Novodnistrovsk a scăzut în septembrie la doar 23 m³/s, obligând exploatarea rezervei strategice a barajului pentru menținerea scurgerii minime spre Republica Moldova.

Cine este de vină?

Rezultatul analizei hidrologice arată clar: vina primară pentru nivelul scăzut al Nistrului aparține condițiilor meteorologice extreme și secetei hidrologice din bazinul carpatic.

Barajul de la Novodnistrovsk nu blochează apa, ci a acționat pe parcursul verii și toamnei ca un tampon, cedând din propriul volum pentru a menține un minim vital de debit în Republica Moldova. Prin menținerea unui deversament compensatoriu de aproximativ 60 m³/s spre Republica Moldova (deși din munți primește doar ~23 m³/s), Ucraina a ales să își epuizeze propria rezervă strategică de apă și energie a barajului. Însă, cu un lac golit cu peste 10 metri sub nivelul normal, capacitatea de compensare a barajului ajunge la o limită critică.

În concluzie, afirmația că „ucrainenii au apă suficientă și au închis Nistrul pentru Moldova” nu este susținută de datele hidrologice disponibile.

Nămolul și pietrele vizibile astăzi la Naslavcea și Soroca nu sunt rodul unei blocade politice sau energetice, ci efectul direct al schimbărilor climatice severe care afectează sursele de munte ale Nistrului.

Autor: Maia Bălan