Patru ani de foc și speranță. Ucraina între durere, rezistență și memoria Europei

În zorii zilei de 24 februarie 2022, în jurul orei patru, ucrainenii au fost treziți de sunetul exploziilor și de anunțul că țara lor este atacată de forțele armate ruse. Ecoul veștii a ajuns rapid și în Republica Moldova: când ne-am început dimineața, am înțeles că războiul nu mai este o știre îndepărtată, ci o realitate la granița noastră. În acele clipe, liniștea orașelor ucrainene a fost sfâșiată de bombardamente, iar termenul „invazie” a căpătat un sens dureros și concret. În doar câteva ore, destinele a milioane de oameni au fost ireversibil schimbate.

În dimineața atacului, rachete au lovit Kievul, Harkovul, Odesa, Mariupolul. Ținta era clară: paralizarea rapidă a statului ucrainean. Liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski, a refuzat evacuarea și a transmis un mesaj care avea să devină simbolic: „Suntem aici”. În fața unei armate considerată una dintre cele mai puternice din lume, Ucraina a ales să reziste.

În primele săptămâni, coloane militare rusești înaintau spre capitală. Se anticipa o cădere rapidă. Dar orașe precum Bucea, Irpin, Hostomel au devenit simboluri ale rezistenței și, totodată, ale atrocităților care au șocat lumea. Imaginile cu civili uciși pe străzi au intrat în conștiința colectivă a Europei.

În imagine: Președintele Ucrainei Volodimir Zelenskyy vizitează orașul Bucha în primăvara anului 2022, după ce orașul a fost scena unor distrugeri masive și a unui masacru cumplit împotriva civililor în timpul ocupației de scurtă durată a forțelor ruse. Sursa foto: vesti.co.il

Patru ani mai târziu, bilanțul morții este cutremurător

Conform raportului din ianuarie 2026 al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) și al altor agenții de monitorizare numărul militarilor ucraineni uciși se estimează între 100.000 și 140.000. Totuși, recent, președintele Volodimir Zelenski a recunoscut oficial un număr de aproximativ 55.000 de soldați uciși, menționând că mulți alții sunt în continuare dați dispăruți.

Pentru Rusia se estimează aproximativ 325.000 de soldați uciși dintr-un total de peste 1,2 milioane de pierderi (incluzând răniții și dispăruții). Statul Major ucrainean raportează cifre și mai mari, indicând peste 1,26 milioane de „pierderi totale” rusești.

Bilanțul victimelor în războiul din Ucraina este extrem de dificil de stabilit cu exactitate, deoarece ambele părți tind să minimizeze propriile pierderi și să le amplifice pe cele ale adversarului.

Cu privire la victimele din rândul civililor datele oficiale ale ONU sunt considerate „prudente”, deoarece monitorizarea zonelor ocupate sau a celor de pe linia frontului (precum Mariupol) este aproape imposibilă.

ONU a confirmat peste 15.000 de civili omorîți în Ucraina (dintre care aproape 800 sunt copii). Însă organizațiile pentru drepturile omului și oficialii ucraineni estimează că numărul real este de zeci de mii, având în vedere distrugerile masive din orașele asediate la începutul războiului. Anul 2025 a fost raportat ca fiind cel mai „mortal” pentru civili de la începutul invaziei, din cauza intensificării atacurilor cu drone și rachete asupra infrastructurii urbane.

Războiul început în Ucraina la 24 februarie 2022 este cel mai sângeros conflict din Europa după al Doilea Război Mondial.

În spatele fiecărei cifre există o poveste. O mamă care își așteaptă fiul întors de pe front. Un copil care întreabă când se va termina războiul. O familie care nu mai are unde să se întoarcă.

Copiii au plătit un preț teribil. Sute au murit în bombardamente, mii au fost răniți, iar alții au fost deportați sau dispăruți. Pentru o generație întreagă, copilăria a însemnat adăposturi antiaeriene, lecții online întrerupte de sirene și desenarea tancurilor în loc de flori.

Țara care s-a mutat din loc

Invazia a provocat una dintre cele mai mari crize umanitare din Europa contemporană. Aproximativ 6 milioane de ucraineni au fugit peste hotare, căutând siguranță în Polonia, Germania, România și alte state europene. Alte 4 milioane au fost strămutate intern.

Și Republica Moldova a simțit direct suflul războiului. În primele luni, sute de mii de refugiați au trecut granița, iar zeci de mii au rămas. Pentru o țară mică, cu resurse limitate, a fost o mobilizare fără precedent. Gări, centre comunitare, școli s-au transformat peste noapte în spații de adăpost. Oamenii obișnuiți au oferit ce au putut: o cameră, o masă caldă, o îmbrățișare.

În imagine: refugiați ucraineni la intrare în Republica Moldova, februarie 2022. Sursa foto: United Nation Human Rights

Orașe șterse de pe hartă

Mariupol, cândva un oraș-port vibrant la Marea Azov, a devenit simbolul distrugerii totale. Luptele pentru controlul orașului au durat luni întregi, iar bilanțul uman este estimat la zeci de mii de morți. Teatrul Dramatic, unde se adăposteau civili, a fost bombardat, în pofida inscripției „COPII” vizibile din aer.

În imagine: Orașul Mariupol în primăvara anului 2022. Sursa foto: Human Rights Watch

În total, sute de mii de clădiri au fost distruse sau grav avariate: locuințe, spitale, școli, infrastructură energetică. Costurile reconstrucției sunt estimate la sute de miliarde de dolari. Dar cum reconstruiești încrederea? Cum repari trauma?

În multe orașe, viața s-a mutat în subteran. Metroul din Kiev a devenit adăpost. În est, sate întregi au fost rase de pe fața pământului. Cimitirele s-au extins mai repede decât cartierele rezidențiale.

Conflictul nu s-a purtat doar pe front. A fost și un război informațional, al propagandei și dezinformării. Narațiuni contradictorii, manipulări și campanii online au încercat să influențeze opinia publică globală. Pentru țări ca Republica Moldova, vulnerabile la influențe externe, acest front a fost la fel de important ca cel militar.

În același timp, solidaritatea internațională a fost fără precedent. Uniunea Europeană și Statele Unite au impus sancțiuni severe împotriva Rusiei și au oferit sprijin militar și financiar Ucrainei. Ajutorul extern a devenit un factor decisiv în menținerea capacității de apărare a Kievului.

Europa a devenit principalul susținător al Ucrainei, cu peste 193 – 197 miliarde de euro în asistență financiară, militară și umanitară. În decembrie 2025, liderii UE au aprobat un nou sprijin de 90 de miliarde de euro pentru următorii doi ani (2026 și 2027). Sprijinul militar este estimat la aproximativ 65 de miliarde de euro (incluzând livrările prin Facilitatea Europeană pentru Pace și contribuțiile bilaterale ale statelor membre). Dacă se includ și cheltuielile statelor membre pentru găzduirea refugiaților ucraineni, suma totală mobilizată de Europa depășește 330 de miliarde de euro.

SUA rămân cel mai mare furnizor individual de armament, deși ritmul alocărilor noi a scăzut în 2025 față de primii ani ai războiului. De la începutul invaziei rusești în Ucraina s-au alocat aproximativ 188 miliarde de dolari. Din această sumă, circa 164 de miliarde provin din cele cinci legi majore de finanțare adoptate de Congres până în 2024. Peste 130 de miliarde de dolari au fost dedicați exclusiv apărării (echipamente, instruire și muniție). În 2025, SUA au finalizat acordarea unui împrumut de 20 de miliarde de dolari, finanțat din dobânzile generate de activele rusești înghețate.

Dacă în 2022-2023 SUA conduceau detașat în privința ajutorului militar, în 2025 și la începutul lui 2026, Europa a preluat inițiativa. Ajutorul militar european a crescut cu 67% în 2025 față de media anilor precedenți.

Ajutorul american este format în proporție de peste 70% din echipament militar direct, în timp ce ajutorul UE este mai echilibrat, oferind suport bugetar masiv pentru a menține funcționarea statului ucrainean (pensii, salarii, energie).

O noutate a anului 2026 este utilizarea sistematică a profiturilor din cele aproximativ 300 de miliarde de euro (active rusești înghețate în Occident) pentru a rambursa împrumuturile acordate Ucrainei.

În total, sprijinul occidental combinat (UE, SUA, UK, Canada, Japonia etc.) depășește în prezent pragul de 400 de miliarde de euro de la începutul invaziei.

Sursa foto: Unian

La patru ani de la acea dimineață de februarie, Ucraina continuă să lupte. Aproximativ o cincime din teritoriul său rămâne sub ocupație rusă. Frontul s-a transformat într-o linie de uzură, unde câștigurile teritoriale sunt minime, dar pierderile umane rămân mari.

Pentru ucraineni, războiul nu mai este un șoc, ci o realitate zilnică. Sirenele nu mai provoacă panică, ci reflex. Oamenii își planifică nunțile, examenele și recoltele în funcție de pauzele dintre atacuri.

Și totuși, viața continuă. Cafenelele din Kiev sunt deschise. Copiii merg la școală, chiar și în regim hibrid. Artiștii cântă, scriitorii scriu, voluntarii adună fonduri pentru front. În mijlocul ruinelor, există o încăpățânare de a trăi.

Istoria va judeca acest război nu doar prin prisma strategiilor militare, ci prin prisma suferinței umane. Patru ani de invazie au lăsat urme adânci nu doar în Ucraina, ci în întreaga Europă de Est. Republica Moldova a învățat cât de fragilă este pacea și cât de aproape poate fi pericolul.

24 februarie nu mai este o dată obișnuită în calendar. Este ziua în care Europa s-a trezit din iluzia stabilității. Ziua în care vecinătatea noastră s-a umplut de explozii.

Patru ani de război înseamnă mii de vieți pierdute, milioane de destine frânte și o generație marcată pentru totdeauna. Dar înseamnă și o lecție dureroasă despre curaj, solidaritate și dorința de libertate.

În fiecare casă distrusă există o poveste. În fiecare refugiat – o lume întreagă. Iar în fiecare zi de rezistență – o declarație simplă și profundă: că libertatea merită apărată, chiar și atunci când prețul este imens.

Maia Bălan