Portretul psihosocial al victimei violenței în familie: vulnerabilități și trăiri

Violența în familie este o problemă complexă, care lasă urme adânci atât asupra fizicului, cât și asupra psihicului victimelor. Pentru a înțelege mai bine mecanismele care mențin victima într-un ciclu vicios al abuzului, este esențial să conturăm un portret psihosocial al acesteia. Caracteristicile victimei violenței în familie reflectă nu doar impactul imediat al abuzului, ci și un cumul de factori din trecut, precum experiențe din copilărie, dependențe emoționale sau economice și influența normelor culturale.

Portretul femeii abuzate denotă:

• stimă faţă de sine scăzută cu rădăcini în copilărie, deseori victima a fost educată într-o familie în care violenţa era un mod de existență, economic dependentă de agresor, ca nu are posibilități de a rezolva problemele financiare, locative etc.;
• dependență emoțională faţă de agresor, victima menționează că este foarte ataşată, iubeşte pe agresor şi este sentimental dependentă de acesta;
• lipsă de încredere în persoanele care îi pot oferi protecție, victima nu crede că există de a elimina violenţa, nu crede în poliție, organele administrării locale, judecată etc.)
• împărtăşeşte modele culturale, care judecă divorţul/separarea de agresor, se lasă convinsă de rude, prieteni, vecini, se teme că nu va fi crezută și va fi blamată de cei din mediul social, comunitar;
•  poate manifesta stări psihologice grave: depresie, anxietate etc., care o lipsesc de capacitatea de apărare, speră că agresorul va renunța la unele dependenţe (alco droguri) sau se va schimba şi totul va reveni la normal.

Femeile care trec prin experiență de violenţă menționează următoarele trăiri:

• frica de partener;
• amintiri şi gânduri supărătoare despre situația de violenţă care blochează persoanele;
• stări depresive;
• sentiment de neputinţă;
• izolare şi distanţare faţă de persoanele apropiate, prieteni;
• neîncredere în partener;
• pierderea respectului de sine, respectiv, persistenţa unei stime de sine scăzute;
• sentimente de vinovăţie şi autoculpabilizare;
•  amorțeală emoțională, persoanele nu-și permit să simtă” (de exemplu, incapacitatea de a experimenta emoții pozitive puternice);
• viziuni limitative asupra perspectivei de schimbare sau în genere nu vede modalități de schimbare a situaţiei;
• tulburări de somn;
• iritabilitate, instabilitate emoţională, furie;
• gânduri şi încercări de suicid.

Portretul psihosocial al victimei violenței în familie ne arată cât de complexe și interconectate sunt factorii care mențin această problemă. Frica, dependența emoțională, lipsa de sprijin social și stigmatizarea din comunitate creează un cerc vicios greu de rupt. Înțelegerea acestor aspecte este esențială pentru a dezvolta politici eficiente, servicii de sprijin și campanii de sensibilizare.

De asemenea, sprijinirea victimelor nu se rezumă doar la oferirea de protecție imediată, ci presupune și crearea unui mediu sigur și incluziv, care le încurajează să se elibereze de abuz și să își reconstruiască viața. Este responsabilitatea întregii societăți să lupte împotriva violenței în familie, să spargă prejudecățile culturale și să asigure acces la sprijin psihologic, legal și economic pentru victime. Doar astfel putem contribui la o schimbare reală și la construirea unei societăți mai sigure și mai echitabile.

Victoria Tîrnovschi, psihologă.