Există sau nu eutanasierea animalelor de companie în țările europene

Practica eutanasierii câinilor și pisicilor în Uniunea Europeană (UE) este strict reglementată și variază de la o țară la alta, având la bază principii de bunăstare animală. În general, legislația UE încurajează prevenirea eutanasierii prin politici de sterilizare, adopție și educare a populației. Iată câteva aspecte generale și exemple din diferite state membre.

Legislația generală a UE

• Directiva 2010/63/UE privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice reglementează inclusiv metodele acceptabile de eutanasiere, însă aceasta se aplică mai ales în cercetare.
• Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie (1987) recomandă să nu se recurgă la eutanasierea animalelor sănătoase, decât în cazuri excepționale, precum boli incurabile sau pericol pentru siguranța publică.

Principii pentru eutanasiere

• Trebuie utilizate metode care să asigure o moarte rapidă și fără suferință, aprobate de autorități veterinare.
• În majoritatea țărilor din UE, doar veterinarii sau persoanele instruite special au voie să efectueze eutanasierea.

Practici în diferite țări

a) Țările cu politici stricte împotriva eutanasierii

• Germania, Austria, Suedia: Eutanasia câinilor și pisicilor sănătoși este interzisă. Se pune accent pe adopții și sterilizări pentru a controla populația de animale fără stăpân.
• Olanda: Este considerată un exemplu de succes în eradicarea eutanasierii câinilor sănătoși, printr-o combinație de politici: sterilizare gratuită, taxe ridicate pentru animalele necastrate și educarea publicului.

b) Țările cu practici tolerate în cazuri limitate

• Spania, Grecia, România: În unele regiuni, dacă animalele nu sunt adoptate într-un termen specific (de obicei 14-60 de zile), pot fi eutanasiate. Totuși, această practică este în scădere datorită presiunii ONG-urilor și inițiativelor de sterilizare.

c) Țările în tranziție

• România, Bulgaria: Au fost criticate în trecut pentru numărul mare de eutanasieri ale animalelor fără stăpân. Cu toate acestea, proiectele de sterilizare și programele de adopție internațională au redus aceste practici.

În România, problema câinilor și pisicilor fără stăpân a fost subiectul multor controverse, iar eutanasia acestora este reglementată, dar și criticată. Iată o prezentare detaliată a situației:

Cadrul legal pentru eutanasierea animalelor fără stăpân

1. Legea nr. 258/2013 modifică și completează Legea nr. 227/2001 privind regimul juridic al câinilor fără stăpân:
   • Câinii fără stăpân capturați și cazați în adăposturile publice pot fi eutanasiați dacă nu sunt adoptați sau revendicați în termen de 14 zile lucrătoare.
   • Decizia eutanasierii este luată de către medicii veterinari, doar dacă animalul este considerat periculos sau suferă de boli incurabile.
2. Normele sanitar-veterinare impun utilizarea metodelor care asigură moartea rapidă și lipsa suferinței. Injecția letală este metoda aprobată.

Probleme și controverse

1. Critici internaționale:
   • România a fost aspru criticată de organizațiile pentru drepturile animalelor, precum World Animal Protection și Four Paws International, pentru practica eutanasierii în masă a câinilor fără stăpân.
   • Campanii internaționale, inclusiv proteste, au fost organizate pentru a pune presiune pe autoritățile române să opteze pentru soluții alternative.
2. Ineficiența soluțiilor pe termen lung:
   • Deși eutanasierea este legală, aceasta nu rezolvă problema suprapopulării animalelor fără stăpân. Lipsa unor programe eficiente de sterilizare și educare a proprietarilor contribuie la perpetuarea problemei.
3. Practici abuzive:
   • În unele cazuri, ONG-urile au semnalat eutanasieri efectuate fără respectarea legislației sau în adăposturi care nu oferă condiții adecvate de trai animalelor.

Maia Bălan