Tradiții și obiceiuri de Sfântul Dumitru

Odată cu foșnetul frunzelor, ce cad în vals de adio, pe plaiul moldovenesc se așează toate grijile din gospodării și încep sărbătorile de sfârșit de toamnă. O sărbătoare creștină marcată la 8 noiembrie este Sfântul Dumitru, cunoscut în popor ca sfântul, care încuia pământul pentru odihna de iarnă. Adevărata adiere rece se simte după Sfântul Dumitru, care desfrunzește codrul și usucă toate florile. După această zi, pământul intră într-un somn adânc, așteptând primăvara.

Ca și toate sărbătorile populare, Sfântul Dumitru din luna lui Brumar este însoțit de tradiții. Este momentul în care ciobanii își împart oile și hotărăsc cum vor ierna animalele, pentru că Sfântul Dumitru este considerat patronul oilor. Tot în această zi ciobanii află cum va fi iarna. Ei aștern un cojoc în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Daca se va culca o oaie neagră, iarna va fi blândă, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi geroasă. Un alt obicei de a prognoza cum va fi iarna, este să urmarești mersul oilor in dimineața sărbătorii SânDumitru. Daca dimineața prima se va trezi o oaie albă si va pleca înspre sud, iarna va fi grea, însă dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi mai caldă.

În noaptea dintre 7 spre 8 noiembrie, în satele moldovenești, focurile de Sfântul Dumitru, numite „focurile vii”, sunt aprinse pentru a alunga spiritele rele și a proteja comunitatea. Oamenii sar peste focuri pentru a-și asigura sănătatea și protecția pe timpul iernii. Acest obicei are scopul de a purifica și proteja, având menirea de a alunga spiritele rele și de a aduce noroc gospodăriilor și câmpurilor. Focurile sunt aprinse pe înălțimi sau în curțile oamenilor, iar întreaga comunitate se adună în jurul lor. Flăcările înalte și dansante par să creeze o legătură simbolică între cer și pământ, între trecut și viitor.

Tinerii obișnuiesc să sară peste focuri pentru a-și asigura sănătatea și norocul în anul următor. Copiii aruncă frunze și crengi în foc, crezând că fumul le va oferi protecție împotriva bolilor. Se spune că dacă tânărul reușea să sară cu agilitate și focul rămânea puternic, acesta va avea o viață plină de sănătate și bucurie. Cei mai în vârstă, așezați în apropierea focului, povestesc legende și cântă cântece vechi, menținând astfel vie tradiția.

Și ce fel de sărbătoare poate fi fără mese îmbelșugate. De SânDumitru, gospodinele pregătesc sarmale, plăcinte și mâncăruri din dovleac. Un loc special îl ocupă pâinea proaspătă, coaptă în cuptoarele de lut ale satului. Pâinea și colacii sunt împărțiți în semn de mulțumire pentru recolta din anul ce se încheie, dar și pentru a cere binecuvântarea anului viitor. Se spune că aceia care împart pâine de Sfântul Dumitru vor avea parte de belșug și sănătate pe parcursul iernii.

De asemenea, se spune că în această zi se deschid cerurile, iar Sfântul Dumitru veghează asupra credincioșilor, fiind considerat un protector al celor sărmani și al celor aflați în nevoie. Tradiția cere ca în această zi să se ofere ajutor persoanelor nevoiașe și să se împartă bucate în amintirea sfântului.

Maia Bălan